sunt ciung de înger
recunosc
am mânjit clanța bisericii negre cu rahat de ciobănesc mioritic
desigur
nu vă mirați
sunt satirul acela din pronaos
care vinde în loc de lumânări șervețele

mozaicul răsună
glezne prelungi
îl străbat cu frecvența stelelor căzătoare într-o noapte senină

dimineață voi fi din nou ursuz:
- arhiMede(-mi voi reproșa)
douăzeci de copite
e mult

nu!
pieptul orgii este un coșciug
însămânțat cu oase moi
de apă

cât v-ați hlizit deja bătusem ușa
de toc
așa cum bați o toacă
nu vă gândiți la cuie – e banal
zic să lăsăm turiștilor destinul

da...
nu mai am nimic de spus
crește-o arsură sub zăpezi imaginare
de-aceea dimineața e mai frig

cât să-ți strângi umerii cu pașii de pe drumuri

și tot ce-ai spus ce-ai făcut se izbește de oameni de lucruri
cu îndârjirea piticilor din poveste