îmi adulmec urmele
ca un câine cenușiu
cu urechea zdrelita,
latru arar și mă sperii
de umbra trupului meu
pe vreun gard.

gretel nu mi-a presărat firmituri
de parcă s-ar fi trezit târziu
și-ar fi uitat -
în grabă plecând -
traista cu pâine.

povestitorul a murit,
bunica a plecat fără mine
de parcă o viață de om
e o după-amiază plicticoasă de toamnă
din care fugi fără chef
la primul film în oraș.

pașii îmi tremură speriați
de-un gard fără umbre.