Mi-a plecat sufletul tău într-o toamnă
ca un coș cu fructe culese din livadă,
mi-a plecat sufletul tău prea departe
și de atunci îmi tot plouă
și de-atunci rătăcesc orb prin noapte.

Ești aproape de parcă te-aș putea înca atinge
cu un cuvânt sau o privire ca o chemare
dar a plecat și sufletul meu prea departe
și de atunci îmi tot plouă
toamna dintre noi, la ceas târziu din noapte

De prea mult frig mâna mea întinsă
să te smulgă voia, din vantul rece de toamnă
dar mi-a plecat sufletul tău într-o noapte
și de-atunci îmi tot plouă,
și mi-ai fost bun prieten și acum mi-ești departe...