Gâtlejul cerului mușcă din noapte,
împarte umbre-n rezonanță joasă
și parcă-așteaptă ceva stând pe coate
dar sprijinit într-un picior de masă
cu pulberi de vocale răsturnate,
un amalgam curbat de sticlă groasă
când alte simboluri zac zdruncitate
în calea privirii tulbure, cețoasă.

Și alte idei vor fi spulberate
în rămășițe ascunse-n citate,

dintr-o câmpie stearpă și cleioasă
se nasc noi idei în piciorul de masă.