La naiba ! Cred că m-am cam săturat
Să-mi plâng de milă, în singurătate !
Prin lume să pășesc umil, plecat
Păstrând, față de amintiri, fidelitate !

Mi-e greu să uit, dar chiar urăsc cernitul
Ce l-am purtat în suflet, an de an...
Și-acum ? Să stau și să-mi aștept sfârșitul ?
Nu pot...iubesc...și nu sunt puritan !

Simt sufletul cum clocotește-n mine
Vibrând la orice semn al frumuseții
S-alerg, să dărui și să cânt îmi vine
S-alung din gânduri, brumele tristeții !

Mă rog să mi se ierte nebunia
Și dorul ce mă-ndeamna către viață
Sunt om și nu trăiesc cât veșnicia
M-am săturat să stau ascuns în ceață !

De-aceea am s-alung din gând tristețea
Din fericire am să-mi fac un scut,
Voi fi de-a-pururi rudă cu tandrețea
Iar oameni-i întâmpin c-un sărut !