ne așezăm tiptil pe capul fiecărei dimineți
ba mai mult nedespărțiți de ceașca de cafea
nu uităm de scobitorile pentru ochi
periuța pentru retină
ștergem totul frumos cu buretele și-o luăm de la cap
ne mințim că am reușit să mai scăpăm o dată nepedepsiți
că am mai sărit între timp peste o zi
uneori facem salturi adânc în noi fără parapante
săptămâni luni ani
și repetăm toate sentimentele iar într-o lecție
despre moduri și timpuri
despre cum ar trebui să privim lumea prin acoperișuri
întoarcem capul privim triști și nu știm de ce
toate drumurile se descalță de noi
își aruncă pantofii prin irișii noștri și iar
abia dacă se mai aud șoaptele-n noi deci

ce simplu
ce frumos ar fi fost să te oprești
într-o zi