s-a cununat pământul topindu-se cu zarea,
o sarică de lână i-acoperă spinarea

pădurea-i adormită sub lacrimi de cleștar
și fluturi albi coboară pe pleoape de stejar

înfiorat de farmec s-a liniștit pârâul
și-ascultă răbdător, sub nea, cum crește grâul

bătrânii brazi pe culme îngână-ncetișor
o doină-nfășurată în vânt rătăcitor

se-alătură și îngeri mărețului colind
cu flori de măr în mână troienele răzbind


un basm se țese-afară de-argint și de petale-
târziu, în prag de noapte, spre stele urc agale