Am fost un planset initial.
Dar am zburat ca gand
cand cu bocancii-n mana
tu mi-ai facut semn.
"Zbori!" mi-ai zis.
Si-mpins de lacrimile tale, am plecat!
M-am inaltat cum n-am facut demult,
am regasit clepsidre prafuite,
Am revazut si nervii ceturilor de-alt'dat,
si tot ce nu ti-am cunoscut.
Din vers in vers, oricat de lent,
mi-am tras aripile incet -
sa pot sa vad.
Dar fara zbor sunt mort, legat,
Inert si simplu de zdrobit...
Nu stiu ce mi-ai dat,
ceva al tau imi apartine mie acum.
Si ma-ntregeste.