Am găsit pace…
Chipul tău e străin acum,
și mă gândesc.


Când am fost?
Cum erai …
Mult prea departe acest gând pământesc.
Văd tot mai clar,
în continuu le reper și mă trezesc,
dar când m-am întors, cum mi@i zâmbit,
Mereu o să îmi amintesc!
Și mă mint că nu te mai doresc…

După tot ce te-a făcut să plângi,
Am reținut în mine lacrimile dulci.
Dorința sentimentului absolut îmbinat cu frica sinuciderii
- Aceasta îmi va fi urmă pe trup pentru tot sensul fericirii.
Deoarece inerția legăturii e cu subânțeles,
Poate nu suntem predestinați, doar ne-am ales.
Ce ar putea face un suflet fără sens,
Când sensul nu mai are sens…