Se pare că mi-e bine papara să înghit,
Să cânt pe la ferestre iubiri pierdute,
Din noul val ce niciodată nu l-am știut,
Purtatele cărări mi-au dat să am dreptate.

O! Vai știutele perdele ce la o parte sunt,
Acum văd doar fum pe lângă ele,
Sunt eu nebunul ce a răspuns prezent,
Chemării la versete, plesnitele nuiele.

Posac mă-nchid în mine-s doar un trădător,
Mă bizui pe strălucirea rece-a vejnic lunii,
Să-mi dea putere a preumbla să nu fiu nor,
Prea simplu se citește viața sărind alături cu bufonii.

Ce vreau să am deschisă-mi este calea,
Ce vreau să dau primească toată valea.