Doi dulăi roșii la blană
Rebegiți și rupți de foame,
Amușinând după hrană,
Era lor, vor să proclame.

Vor deja măcelărie,
Cotețe cu termopane,
Amândoi cer cu tărie,
Cele mai bune ciolane.

Fiecare vrea în față,
Nu contează cu ce cost,
Lătrându-se ca la piață,
Pentru fiecare post.

Haitele sunt numeroase,
Și pretențiile sunt mari,
Trebuiesc tone de oase,
Că-s prea mulți veleitari.

La această luptă surdă
Asistă și baciul mare,
Se amuză cum ei zburdă,
Lăsându-i în așteptare.

Să se latre, el îi lasă,
Știe că o fac degeaba,
Liniștit, puțin îi pasă
Deja știe cum stă treaba.

Baciul care știe totul,
De-acolo din dealul lui,
De mult a împărțit tortul,
Cu dreptul stăpânului.