mă uit cum năruiți sârguincios
cu-o barbarie-aproape elegantă
de parcă-ați face-o treabă importantă
vă năruiți pe voi de sus în jos

ce faceți dragii mei cu libertatea
ce faceți cu bărbatul și femeia
e luată în derâdere scânteia
și-un trist convoi e-acum umanitatea

vă faceți chip al îngerilor goi
eu vă mai lăcrimez încă-o scrisoare
deși mă blestemați fără-ncetare
mi-e cel mai milă și mai drag de voi

nu-L mai huliți atât pe Dumnezeu
cu sfinții și natura și pământul
n-a fost la început de tot Cuvântul
Cuvântul inventează pe ateu....

și uite tot mai sper să vă treziți
curentul naște azi și mâine moare
e-așa păcat prin lumea trecătoare
să fiți doar niște scribi nenorociți