Mireasă nu-ți voi fi nicicând...
voaluri albe zăcând
în prăfuitele sertare,
acolo unde ieri și-acum
nu mai e loc pentru uitare.

Femeie pierdută ți-am fost,
în deșertul tău rătăcind...
doar voalul,
un giulgiu pe ultimul drum
sufletul gol învelind.

Mireasă de-ai fi vrut să-ți fiu,
ruptă din coasta ta
te-aș fi întregit
și fără de păcat, m-aș fi împletit
murind
cu tine.

E prea târziu
și totuși
aș fi vrut să-ți fiu
măcar o zi
mireasa ce n-am fost
nicicând.