Cu cenușa arsă din omul-eu
ai ridicat piramidă perfectă
în calea vântului,
ai poleit-o cu piele de soare
și-ai pus semn:crucea mântuirii păcatelor mele.
Viața a curs în lipsa inerției,
spre norii mai bătrâni decât stânca.
Te aștept în pelerinaj,
să-mi rostești
punctul pus
după
ultimul cuvânt.