Pe cerul infinit apare luna plină.
O rază blândă și cuminte de lumină
Vine,mă atinge și suspină.
Un porumbel din zări se-așează pe-o colină
Și singur se alină.
O pană se desprinde.Simplă,suplă și fină
Coboară într-o adiere lină
Alunecând.Sus în pom,ca o măslină,
Frunza aurie de platină
Se-așterne pe pământ ca o cortină,
Se lasă,se coboară,se termină...