când vei reveni din ținutul înghețat
bântuit de fanfare
și vei fi prăpădit praful de pușcă
privindu-mă
cum pătimesc
visând pești în serile violete
să știi că m-au petrecut
până la ușă
ca și cum aș fi fost
eu însumi

***

aici
nimeni să nu intre
cu părul vopsit
alb
cei mari țin totul
sub control
sărbătorind moartea
și foșnetul
de hârtie
tras la sorți

***

regretul rămâne
până la urmă
doar o moarte bună în somn
-fie vorba între noi
și suflătorii de sticlă
au toamna lor
într-o singură privire
ce rămâne e pasul greu
și greierii
împrăștiind fumul

***

nu mai știu cine ești
nu mai știu unde
să atârn atâtea colivii
până ce nu
va trece iarăși cometa
șerpuind peste noapte
mierla galbenă

***