Imi este dor de liniștea padurii
Și de calmul unei zile de duminică!
Dimineața să aud zgomotul trasurii,
Pe drumul ce duce spre biserică!

Mai erau și acele zile de vară,
Când totul se topea de arșiță,
Și stăteam sub bolta de vie pană-n seară,
Ascultând strigătul de lișiță...

Când noaptea ascundea orizontul,
Printre dealurile din depărtare,
Monoton răsuna corul broaștelor
Și greierii cântau prin ponoare.

Era pace și timp pentru toate!
N-alergam după bani si averi...
Ei copile, dar azi mai ai parte,
De calmul si pacea acelor seri?

Ce povești iți spuneau ințelepții!
Le-ai crezut si in schimb ce-ai primit?
Porți drept sceptru doar greul vieții,
Și-ntre timp ai incărunțit.

Decembrie 20, 2008