M-am înconjurat de brazi
să nu mă poți vedea
dar te-ai făcut zăpadă
și te-ai așternut întreagă
peste mine...

ningeai verde, iubito
iar barba mea crescută
așteptându-te ca pe-o
duminică,
părea acum, o iarbă crudă
pe care-alerga mieii din gândurile
tale cu mine...
sau erau degetele întinse
trecând prin milenii de cuvinte
spărgând bariere peste căi de suflet
ajungând la mine
crenguțe de măr înflorit ...?

oare cât va dura prietenia
dintre iarba crudă,verde , vie
și mielul alb, rătăcit
care-o calcă în picioare
și uneori, mai mușcă din ea....???