din fotoliu văd chipul tău senin
mă minunez de ochii tăi
și modul în care miști buzele
pentu a putea articula cuvinte
mișcarea mâinilor tale,pare
aripi de flutur ușoare
iar gândurile se văd dansând
căci fața îți e transparentă
și par închise într-un glob
din care nu mai pot zbura.

ce vâltoare cuprinde idea
cutremur cu gând de pierzare
nu mai există nici nori
nu mai există nici soare
deodată e schimbat totul
iar tu acum pari un altul
nu mai ești oaza de liniște
în care vrea să înoate oricare
ai devenit un abis care înghite
frumusețea oricarui vis,