ultima oară când ți-am atins spatele
era într-o dimineață de decembrie
atunci am simțit în palme
un drum nemaivăzut
mi se încolăcea pe trup
ca un șarpe veninos
mă sufoca
muream de fiecare dată
cu inima pătrunsă de un vânător
necunoscut
poate erai tu
nu știu, nu te vedeam

pe fiecare vertebră era câte un indicator
nu știam să citesc pe atunci
în coastele tale

la început m-am încurcat
am vrut să abandonez călătoria
pe spatele tău mi se părea că trec
multe femei deodată cu mine
atunci începea ploaia
eram derutată, speriată
fugeam desculță
pe același spate atins
într-o dimineață de decembrie
nici măcar nu știam cum arăți

chipul tău cel mai adesea
era cioplit în osul din umărul drept
aici nu se așeza niciodată niciun înger
miroase a moarte mereu
se învârteau vulturi pleșuvi
ca atunci când
mototolești o foie albă


http://www.youtube.com/watch?v=sHiMDB19Dyc