Ai pus o barieră între noi,
între lumea ta, lumea „ideală”,
și lumea mea, lumea reală.
Ai pus o barieră între noi.
Ai plecat departe,
pe câmpia arsă de soare,
și te-ai ascuns
în sfera de sticlă albastră.

Voiam să te mângâi,
să te sărut, să-ți simt trupul
cum vibrează de plăcere,
să simt cum te pierzi
în brațele mele.
Nici cu privirea
nu pot să te-ating.
Distanța nu pot s-o înving.

Acum îți este bine,
dar când vei vedea
că idealul nu există,
vei sparge sfera.
Voi fi acolo și-ți voi spune:
Ia-mă de braț,
hai să-ți arăt lumea mea,
lumea reală.