îmi amintesc
prima oară te-am văzut în pădurea de cedri
erai singur și deshămat de orice urmă de om
am vrut să te dezbrac de toată sălbăticia
să-mi acopăr fața
te-am dus la râu
să-ți oglindesc trecutul în mine
dar nu ai tresărit
oasele au rămas la locul lor

nu ai știut în ce fel să mă atingi

dacă sunt femeie sau demon

apoi ai plecat
nu ai luat cu tine nimic
pădurea de cedri
de atunci are alt foșnet
nici trupul meu inert
nu l-ai îngropat
și acum în jurul lui roiesc
femei cu descântece-n palme

cos aripi de ceață

din ce în ce treci mai des
pe strada mea
desculÈ›
și la fel de trist

hei, Enkidu
uite-mă aici