Adesea mi te desenez pe tâmple și te scriu
Legânându-ți gândul care, parcă
E un pic mai scund decât atunci când te știam tăcută.
Când va fi să nu mai rătăcesc prin sinea ta,
Să mă mai lași un colțișor ascuns în gându-ți,
Astfel, să nu cumva să plâng și să mă doară
Numele tău scris pe pieptu-mi care încă
Dă cu împrumut din bătăile mele silabice,
Râzând, tăcând, strigându-te pe muțește ca și cum
Acum ar fi ultima oară când m-auzi țipându-te în versuri.