cu atâta precizie
se trasează această linie
între pupila ta
și luciul din lanțurile
ce-ți răsună ritmic
între glezne,
la intervale egale,

dându-ți un răgaz
să-ți asculți geamătul.

iar ecranul,
aproape cât un cer,
e atât de senin
încât ți se vede
fiecare picătură de viață
în timp ce
se izbește de pământ,
precum un bob de grâu
destul de copt.