|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ era nevoie de aerisire Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 2601
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-12 | [Acest text ar trebui citit în espanol] |
La pericia del cincel me regala diáfana escultura
y me enamoré de ella como un loco, el mármol quiso ser carne sellamos nuestro idilio con un beso y para darle color ella dibujó una sonrisa. No diseñé para ella ropajes así desnuda se me antoja ideal, cuando cantaba en público exhalaba una sinfonía patética; pero era bueno celebrar ese nacimiento es flor única en su género por eso preparé para ella un postre de natas aderezado con leche cuajada faltó la pimienta de Cayena un detalle demasiado insignificante para agasajar a una Venus. No sé como cruzó un siglo a través de un quinquenio y el manjar se encontraba coagulado, sin embargo ya estaba servido y ella me decía: Tu leche es pegajosa. Bajo la noche cómplice no era deducible ningún resabio chirriante como guitarra en un entierro, aquí la mano de Fidias es evidente y Apeles envidiaría esta curva, que al explorar su confín infinito produce vértigo. Jamás permitiré que ciña ropa ella es una flor del paraíso, y el colibrí busca su dulzura incluso a la medianoche. Y así sudando busco en el fondo del barril la bisutería para ornar su cintura, siempre cimbreante al compás de la danza.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate