Dumnezeu ne poartă în brațe
iar noi nu-i suntem recunoscători.
cu ochii către cer uneori,
întrebăm unde este,de ce nu ne vede
și de ce, nu face o minune
să facă pe toti fericiți
cineva întreba:
-unde erai când aveam nevoie de tine?
te-am căutat și nu am văzut
nici o urma care să-mi spună că ești?
nu avea cum să se vadă decât umbra
unei singure tălpi căci ca unul
care era în brațe purtat
urme de trecere nu a lasat!