Te-ai cuibărit adânc în gândurile mele
și ai deschis în inima mea o ușă spre lumină.
Din vise am împletit o scară să pot urca la stele
ca speranța să ceră binecuvântarea divină.

Ce forță necunoscută a hotărât să ne întâlnim
acum, când timpul curge repede și învolburat?
Ce doruri vechi ne-au călăuzit să împlinim
un destin, din trecut rămas nemângâiat?

Îmi este atât de frică de zilele pavate cu iluzii
pe care sufletul meu trebuie să le străbată,
îmi este atât de frică de dureroasele aluzii
că nu ai să fii a mea cu totul niciodată.