Caut un joc în care eu să fiu câștigătorul,
Să nu mai fie nevoie de nimic altceva
Atunci când cade cortina,
Sufletul să fie plin,
Iar mâinile întinse înspre mine
Să fie deschise.

Știu un loc în care pașii nu lasă urme
Indiferent de măsura bocancului
Și de culoarea humei lipită de tălpi.

Am citit cărți
Pe care oamenii au fost sau nu
Nevoiți să le scrie,
Nu le-am știut niciodată numele,
Dar mă întreb adesea
Dacă ideile așezate acolo
Sunt piesele unui același puzzle.

Scrijelind cu unghia zidul unui spital
Poți în același timp să înșirui răbdarea
Și să ajungi la capătul ei.
Destul că și florile sunt alcătuite din puncte.

Dar eu,
Când eram mai tânăr, îmi doream mult
Să găsesc un joc în care să fiu câștigătorul,
Să nu mai fie nevoie de nimic altceva.