Privind spre ce a fost odată
Mă-ntreb dacă am existat?
Dacă secunda consumată
A măsurat adevărat?

Sunt spulberate timpuri duse,
Ce lungi adesea îmi păreau,
Sub munți de amintiri ascunse,
Coșmaruri ce mă chinuiau!

În infinitul fără formă
Se sting urmând necontenit,
Zile și nopți, a vieții normă,
Gonind spre clipa de sfârșit.

S-au împletit cândva… odată:
Lumini, și umbre, și parfum...
Repere vii pe-a vieții hartă,
Jeratic pre-zărit în scrum.

Au fost aievea, azi sunt duse,
Cu filele din calendar.
Sub colb de timp, pios depuse,
Ofrandă zeului Zadar!