Timpul se retrage-n cochilie,
Eu âi cant și el, tăiat, se teme;
Și-a oprit parcă, din zbor si vreme,
Și aripi, și glas de ciocârlie.

În genunchi m-aplec privindu-i toarta
Și-i descânt cu apă si cu iarbă,
Fumul rugii mi se-noada-n barbă,
Cu o lacrimă lovindu-i poarta.

Scuturat, prin geamul de afară
Când și când trec care mortuare;
Se opresc bețivii pe trotuare,
Curvele se uită la fanfară.

Șobolani se uită din gunoaie,
Praful negru de cărbune, negru
Se așează pe sicriu, integru,
Nu se știe de-i senin sau ploaie.

Jiul e murdar din preparații,
Apele nu vor sa facă spume,
Nimeni parcă nu mai are nume,
Mame de copii, nu mai știu tații.

Visele, murdare de cărbune,
Stau a iarnă și parc se'neacă,
Unul câte unul, morții pleacă,
Trași de roți, parcă spre lumi mai bune.