Am scotocit două zile și două nopți
după glasul care-mi cânta rock: da, da,
iubita mea, răstoarnă-mi arcușuri întinse pe piele.

Gândul că mă prefac în fum cu aroma ta,
scuipa mai mult de-o mie de ținte din copacul de fier

Știam că ți-ai acoperit oglinzile din minte
să nu-ți vezi tâmpla sărutată.

Ceafa-mi rătăcea pe valurile golfului Oman
și pescuia pași cu Via Riyadh.

Sinele meu se refugia, lăcrimând, sub o basba
dăruită de-o cadână a șeicului,
dospea până la acru neliniștea.

Întrebările și-au alungat semnul pe sub umbrele nopții
și cu tot alaiul de cuvinte mimate,
au poposit nefirescul.
Gura ta apunea intr-un sărut lung cât linia orizontului.

Erai la marginea roșului din sângele meu.