zâmbetul meu a zburat în luna din plopi
brațele nopții imi fac singurătatea hamac

lângă mine umbra ta nu mai are trupul de fân proaspăt cosit
rugăciunea nu mai luminează peretele gol din mine
lumea e doar un desen eliptic iar mai departe sângele rămâne gol

să spânzurăm cuvintele care mint îmi spuneai să sfidăm anotimpurile
să ne fixam ceasul după bătăile inimii așa îmi spuneai
și săpai în carnea mea o bucată de rai

de cealaltă parte a zilei judecătorii caută mereu partea pierdută din noi
iar mucegaiurile înfloresc în jur ca niște mușcate