când cunoști privirea
dinspre zborurile
rațelor sălbatice

cântul lor înnodat
dinspre buze și aripi
stropite de ploi
plecându-te
pieptănând esențele
în zborul spre nord

când întâlnești peste umărul tău
umbrele cocorilor
pașii plini de praf
ce dor prin cauciucul mâlos al
cizmelor purtate de toți tații din sat
stai
doar de o vorbă și mănâncă
până spre dimineață
până trec rațele sălbatice
și cocorii
în drumul lor
peste umbrele voastre