Zamfir si cu mine suntem doi copii intr-o barca.

Barca pluteste in deriva, bineinteles, iar oceanul nu e tocmai prietenos.

N-avem vasle, nu avem nici mancare, nici apa. Avem doar haina de noi si multa rabdare.

Credeam ca ne vom fi ucis unul pe altul pana acum, dar uite ca ne iubim si barca noastra inca pluteste...

Gigantul scoate dopul de la vana si ne scurgem in vartej cu apa lui murdara. Intreaga lume s-a scaldat in ea, mai putin noi. Mai putin noi doi.

Noi am plutit in barca.

Ma scurg cu tine de mana, ne scurgem amandoi. Suntem acelasi lichid si marea e-aceeasi cu noi.

Zamfir si cu mine suntem doua molecule mare. Atomii lui si-atomii mei legati nasc substanta divina.

Zamfir si cu mine suntem.

Suntem chimia fericirii.