M-am împiedicat de nodul din gâtul tău.
Aerul încărcat din jur îți persecută mușchii.
Focul meu îți încinge tâmplele asudate.
Tot ce văd e minciuna ce-mi râde-n față,
ca o vânzătoare de cartofi care m-a făcut la preț.
Îmi cauți unghiul mort, dar degeaba;
ochii ți de-arată complet descumpăniți.
Măseaua de minte nu știe nici ea mai nimic,
de te întrebi de ce dracu' s-o fi numind așa.
Mândria ta e impregnată cu rușine.
Durerea lancinantă din zona tâmplei
continuă să stea acolo,
ca un musafir ce nu-nțelege că n-ai chef de el.
Îmi întorci spasmodic spatele
și te îndepărtezi,
cu pașii tăi agonizând nervoși, crispați.