Tu pleci, cînd cade frunza in cărare.
Și-n zare pieri, și vîntul te pietrece...
Te-am așteptat de-un veac în zare.
Dar cît e de pustie seara, și e rece...

Tot trece-n grabă gîndul despre tine.
Dar lasă lacrimi, drumuri, și poteci.
Trezești un dor și o dorința-n mine...

Glumeață este viața și naivă!
Ea rîde-mi-se-n față dar eu plîng...
Și nu mi se mai bate inima pasivă!
Iar te pietrec... și plîng!