Poate în gândul tău m-ai întreba:
"De ce când te privesc ochii îmi sunt de sticlă?
De ce când sentimentele tale o i-au de-a valma
Eu stau în așteptare, visător..?"
M-ai întreba atâtea-n gândul tău.
Nu-i așa?

"De ce sunt bun? De ce sunt rau?"
Iar mintea ta
Ar raspunde-n locul meu:
"Așa sunt eu"

Dar dacă nu ai întreba în gând
Ci gura ți-ar rosti nemultumirea,
Cutremurat, îngândurat te-aș întreba:
Când vezi o lume și lumea e a ta,
Ce e de spus?
Cuvinte seci cu rosturi ne-nțelese?
Ce poate defini in graiul omenesc iubirea?
Atunci ai înțelege și ai răspunde:
"Doar tăcerea"