blînd poețel de plush cu lacrimi peste ochi
în fiecare dimineață mă uit în oglindă
și-mi dau palme
ca să nu mă uit

ști
lumea e mai amnezică decît moartea
și nici eu nu mai știu cît face
radical din minus noi
la puterea doi

uneori dimineața mă escaladează Himalaya
simt că viața mea e pierdută și o caut
cu lumînarea

altfel ăia micii ne pun cifre tandre de înregistrare
ne împăiază de vii apoi ne scot la vorbitor
în piața de vechituri

se vede după noi o grămadă degeaba

mai bine facem pace rememorăm siderați
că vecinul ne-a furat-o demult
se laudă că e a lui

și că totul e bine cînd se termină cu tine