Orașul este indiferent
ca măruntaiele unei păsări de noapte înjunghiate.

Tu știi că sărbătorile sînt perfecte să îmbătrînești mult și singur
sub masca fericirii de ocazie: ești înduioșătoare
ca un ateu aprinzînd lumînări pentru morți
în ideea că nu se știe niciodată.

Mîna mea ca o viperă
înghețată între sînul tău și cearșaful cu urme de trupuri și somn. Mîna
mea ca un animal dispărut într-o rezervație de animale-mblînzite.

Sînt vinovat pentru mai multe zile. Mîna mea înghețată
e singurul monument pe care-l ridic.

Ca un cearșaf alb într-un război alb.