Îmi mângâi obrajii așa cum nu ai mai facut-o
și-ți lași șiroaiele de lacrimi
să-mi inunde ființa, de dorul ce-l ai
zilnic pentru mine....
Îmi mângâi pleoapele sărutându-mi-le ușor
fiindu-ți frică ca nu cumva
tandrețea visurilor tale
să-mi strice imaginația.
Îmi săruți ființa așa cum ai făcut-o
și ieri, căci astăzi mi s-au uscat lacrimile
ce tu mi le-ai sărutat
la ceas de...ziuă.