Afară miroase-a lemn și-a fum
Iar cosițele sunt împletite-n flori uscate -
Cosițe ale zânelor,
Cosițe ale vântului,
Cosițe ale soarelui de iarnă.

Afară-i cald, ieșim în halate
Ca vântul să ne mângâie obrajii,
Ca vântul să ne dezmierde gâtul gol.
Copiii pe strad-așteaptă flori de gheață
Ce nu mai vin, și nu vor mai veni în veci.

E cald afară-n zi de iarnă!
E cald, frumos, sunt ghiocei
Iar piscurile munților, cu pete albe,
Cu nostalgie-și amintesc de-omăturile mari
De altădată.