-1-

am urmărit concretizarea unei nopți
umbre-ntunecoase-și lăsau
pecetea lor peste șerpuitoare
cărări pe cer se zărea o
minge de aur cu care se
jucau copiii nopții
în somnambulica dezordine
a materiei
negre se revărsau
văpăi de-ntuneric peste
pletele inocenței universul
bea liniștit un ceai
calmant de infinit fierbinte
arzându-i gâtlejul
căscat în haosul nemărginit
se concretiza noaptea iar
în prag de abstractizare
lucrurile se deplasau cu o
viteză uniformă
spre suprema joncțiune




-2-

am urmărit concretizarea unei idei
șerpuitoare cuvinte-și lăsau
pecetea lor pe-o
piatră înroșită inima ta ne-ndurato
ultimele frunze din arborele gândirii se
uscau si treceau în
efemerul nerostirii de la logos spre o altă lume
nemărginită
și totuși mai concretă decât clipa
reîntoarcerii sinelui în sine
un univers de gânduri
valsa printre lucrurile
supuse nimicirii
în prag de-abstract
ideea se concretiza iar lucrurile se deplasau
cu aceeași uniformă viteză
spre suprema joncțiune




-3-
am pătruns timid în împărăția umbrelor
acolo unde m-așteptau de secole întregi
clipele mele dinaintea nașterii
m-aștepta versul rămas stingher
în apele albastre ale tăcerii
copacii memoriei aveau coroane bogate
pline de trăiri refulate
și de gânduri aduse din castelele de gheață
au început să zboare prin preajmă-mi
vise ochi ascunși ai privirii
o furtună de vise s-a iscat atunci
în imperiul umbrelor
lăsând ca privirile
numai cu impulsuri unice
să străpungă barajul creat
de aglomerarea ideilor
răpuse înainte de concretizare
și-am rămas atunci numai cu abstractul
dragoste abstractă dragostea mea abstractă
fă-mă un punct
lângă nemărginita-ți sferă
mă divide apoi la infinit
devenind o dreaptă ce nu are capăt
nici în concret
nici în abstract
nici în umbra vieții
nici în umbra morții