Se zbate-n cădere
ploaia cu ochi de fecioară,
refrene funebre se sparg
de mormintele reci,
vântul își linge rănile
de sălbatecă fiară.
Crestate în coaja de piatră,
cu dinții de humă,
mă mușcă de gânduri
cuvintele seci...

Aici, adunați lângă zidul
secular al tăcerii,
îngeri cu aripile frânte
de crudul destin -
sunt pruncii Tăi, Doamne,
înțărcați de laptele mamei,
iertare cerșind
pentru cei ce Te-au dus în robie
și-n palmele-Þi sfinte-au săpat
urme grele de spini!