Uneori,
aș pleca să mor puțin…
atât cât să mă odihnesc o clipă…

Mi-aș elibera sufletul,
din colivia trupului
și i-aș șopti să zboare
într-o pădure de mesteceni.
I-aș spune să atingă cerul
cu vârful aripilor,
să îmbrățișeze soarele,
să-l caute pe Dumnezeu
și să-l întrebe vrute și nevrute,
pentru ca, mai apoi,
să ademenească luceafărul
și să culeagă stelele.

Uneori,
aș pleca să mor puțin…
atât cât să mă odihnesc o clipă…