Când privesc în întuneric,
Gândurile, ca în stâncă,
Sapă-n căutare-adâncă,
O fărâmă de lumină
Și de frică, se închină.

Treze și nestăpânite,
Simțurile, dau năvală
În perdeaua ca de smoală,
Căutând o licărire,
Fie ea și amăgire.

Obosite, grele, cheamă
Genele unuite somnul.
Buzele, rugând pe Domnul,
Lunii raza să-i întindă,
Candela să mi-o aprindă,
La icoana de sub grindă.