ce moarte frumoasă trăiesc de când ai plecat.
mă îmbăt cu imaginea ta
furată din memoria
oglinzii
sau de pe tălpile trecătorilor
văzute de la
demisol;
te desenez pe o masă veche
fără să îți definesc în linii fine
sentimentele,
dar așa cum te știu,
goală și tristă.
caldarâmul strigă la fiecare pas
numele tău.
te visez încrustată în trupul meu ca o halucinație arabă.
ce moarte frumoasă trăiesc de când ai plecat.