ai un ritual aparte când începi să scrii
te speli pe mâini de fiecare femeie pe care ai atins-o
îți întorci inima pe dos ca pe un buzunar
să fii sigur că e golită
pui un CD cu Wagner
de obicei vecinii fac reclamație
poliția sună la ușă
taie o amendă pentru tulburarea liniștii publice
nu-ți pasă
plătești fericirea, semnezi pentru ea
iei apoi o foaie albă și mă aștepți
să mă așez în ea ca-ntr-un pat
cu brațele deschise
aici e un adevărat atelier de creație
pălării, eșarfe, rujuri
dacă ai face un inventar
m-ai găsi fărâmițată în multe poeme
neliniștitor însă este să mă știi goală
ca o pagină nescrisă
neștiind ce să faci cu mine