Timpul e cinic și crud cu mine.
Mă cară în sacul lui pe o cale
Pe care vroiam să pășesc eu însumi,
Dar el îmi ia calea și drumul din cale;
Mă scurg spre un scop care este al meu,
Dar nu cum vroiam să ajung la el,
Atunci stăteam ca legat si plângeam,
Acuma mă mișc, dar nu-s ce doream.
Mă cară în sacul lui timpul...
Deși încap bine între două gânduri.