in mintea mea mai sunt departari albastre,
urme de noroi in norii de argint,
apus-am dintr-o viata ce nu vedeam ca moare
intr-un veac tiranic si antisemit.

m-am stins in iubire cand nici nu ma asteptam
ca sa renasc lumina in alta zi de vis,
am scuipat mireasa in noaptea ei cea mare
si inca nu regret gestul ce l-am comis.

am adus ofrande mult prea multor zei falsi
si ca un porc m-am intins in cenusa
ca sa traiesc experienta mea de a fi om
si m-am simtit un vierme ucis de o capusa.

in mintea mea prea multe nu si-au avut loc,
poate din cele bune, poate din cele rele,
dar nu ma plang, o, Doamne, caci am avut noroc
sa-mi amintesti in fiecare zi de ele.