Dar nimeni nu mai vrea să știe
ce a fost drept și ce-a fost nebunie
natura s-a pornit pe cale
s-aducă toată viața mai la vale
și în amurguri liniștite
se pierd adânc privirile-n orbite

Și nimeni nu mai vrea a ști
cât datorează-acestei nebunii;
hipnotic se adună crude vești
despre pierdute toamne omenești
și se așează iarna pe zăplazuri,
pe tâmple albe aducând necazuri.

Ah, nimeni nu mai vrea să știe
cât am pierdut din vechea nebunie
căci ne-am pierdut prin viață fără rost
căutând un iluzoriu adăpost.